Acoperire națională

Aria de acoperire a serviciilor juridice prestate de Moţec Ştefan – Cabinet de avocat pentru clienţii săi, respectiv a consultaţiilor juridice şi a reprezentării în faţa instanţelor de judecată, a executorilor judecătoreşti, a altor instituţii publice locale sau centrale, precum şi a partenerilor comerciali, este una naţională. În acest sens, puteţi vedea o hartă interactivă a României unde sunt evidenţiate localităţile în care am prestat în mod efectiv şi direct servicii juridice pentru clienţii noştri.

Vezi activitatea cabinetului nostru în România

Contactează-ne acum prin telefon:

+40 356 179 038

Sau trimite un e-mail rapid:

office@avocatmotec.ro

MOȚEC ȘTEFAN

CABINET DE AVOCAT

societate profesională de avocatură

Parteneri

Traduceri autorizate și profesionale (cehă/română)

Linkuri utile

Oficiul Național al Registrului Comerțului

Adresa cabinetului

Moțec Ștefan – Cabinet de avocat

Piața Victoriei, nr. 4, apt. 13,

300 006, Timișoara

Județul Timiș, România

Copyright © 2007 - Moțec Ștefan - Cabinet de avocat. Toate drepturile rezervate. Termeni şi condiţii.

ACASĂ PREZENTAREA CABINETULUI SERVICII OFERITE REFERINȚE CLIENȚI CONTACT

Reabilitarea judecătorească: aspecte juridice și practice

Timișoara, 25.07.2024

1. Introducere

Conform art. 169 Cod penal, reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. În limbaj plastic am putea spune că aceasta spală trecutul persoanei care a fost condamnată.

Reabilitarea judecătorească este acea formă de reabilitare care poate fi acordată doar la cererea persoanei condamnate, a soțului supraviețuitor sau a unor rude apropiate ale acestuia, de către instanța de judecată, prin hotărâre motivată, după verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în vederea acordării acesteia.

În concret, aceasta poate fi acordată în cazul condamnării unei persoane fizice pentru comiterea (după împlinirea vârstei de 18 ani) unei infracțiuni la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani cu executare în regim de detenție, ori la pedeapsa detențiunii pe viață.

2. Diferența dintre reabilitarea judecătorească și reabilitarea de drept

Pentru condamnările la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani cu executare în regim de detenție, sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, are loc reabilitarea de drept, nefiind necesară înaintarea unei cereri către instanța de judecată.

De subliniat este faptul că pedeapsa la care ne raportăm este cea aplicată de instanță, iar nu cea executată, care ar putea fi redusă sau comutată în urma grațierii, deoarece instituția grațierii nu produce efecte cu privire la termenul necesar reabilitării, ci este doar o cauză care înlătură sau modifică executarea efectivă a pedepsei, aceasta prezentând interes doar în legătură cu momentul de la care începe să curgă termenul[1].

Simplificând, am putea spune că efectele sunt aceleași, dar reabilitarea de drept intervine pentru pedepsele mai mici, mai blânde, fără a fi nevoie de o cerere în acest sens, iar reabilitarea judecătorească se acordă pentru pedepsele mai mari, mai dure, fiind necesară o cerere adresată instanței în acest sens, pentru ca judecătorul să verifice dacă într-adevăr persoana în cauză poate fi reabilitată și, în consecință, reintegrată pe deplin în societate din punct de vedere juridic.

Apreciez totuși că, deși reabilitarea de drept operează în mod automat, nicio dispoziție legală nu interzice instanței să constate, la cererea persoanei condamnate, că a intervenit reabilitarea de drept[2]. În acest caz, instanța nu ar trebui să dispună reabilitarea, ci doar să o constate. Pe când, în cazul reabilitării judecătorești, aceasta nu poate interveni dacă nu este cerută, iar instanța trebuie să dispună reabilitarea condamnatului prin hotărâre judecătorească, motivată.

3. Condițiile dobândirii reabilitării judecătorești

3.1. Condamnarea

Condamnările pentru care se poate dobândi reabilitarea judecătorească sunt acelea pentru care nu poate interveni reabilitarea de drept, precizate în introducerea acestui articol.

De asemenea, reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele dintre acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept, deoarece instituția reabilitării vizează persoana condamnatului, iar nu faptele (cum ar fi, de exemplu, cazul prescripției răspunderii penale).

3.2. Termenul

Termenul de reabilitare este o condiție esențială a reabilitării judecătorești și reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modurile prevăzute de lege și judecarea cererii de reabilitare. În acest interval, prin conduita sa, fostul condamnat trebuie să demonstreze că s-a îndreptat și că merită să i se acorde reabilitarea.

Termenele necesare pentru acordarea reabilitării judecătorești sunt stabilite prin dispozițiile art. 166 Cod penal și sunt diferențiate în funcție de cuantumul pedepsei aplicate.

Astfel, conform acestui text de lege, condamnatul poate fi reabilitat de către instanță, la cerere, după împlinirea următoarelor termene:

a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani;

b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;

d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, considerată executată ca urmare a grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate.

Termenul de reabilitare judecătorească începe să curgă de la data la care pedeapsa principală (pedeapsă unică sau pedeapsă rezultantă) este executată sau considerată executată, spre exemplu de la data punerii efective în libertate, când pedeapsa a fost integral executată în regim de detenție, sau de la data împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei, cu condiția ca lipsa executării să nu fie imputabilă condamnatului[3].

3.3. Conduita

În intervalul timp precizat la punctul anterior este necesar ca persoana condamnată să nu mai fi săvârșit o altă infracțiune, să fi achitat integral cheltuielile de judecată și să-și fi îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul în care acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

Apreciez că, în cazul neachitării obligațiilor civile față de persoana prejudiciată, dacă nu se face dovada imposibilității de achitare a acestora, dar persoana care solicită reabilitarea susține că persoana prejudiciată a renunțat la despăgubiri, instanța poate să o citeze pentru ca aceasta să-și exprime poziția, sau acest lucru se poate face chiar prin comisie rogatorie.

Consider că, dacă obligațiile civile către persoana prejudiciată nu au fost achitate și nu se prezintă dovezi ale imposibilității de achitare, dar persoana care solicită reabilitarea susține că s-a renunțat la despăgubiri, instanța poate să citeze persoana prejudiciată pentru a-și exprima poziția. Acest lucru s-ar putea realiza chiar și prin comisie rogatorie.

Codul penal nu cere să fie dispusă o soluție de condamnare pentru infracțiunea nou comisă, deci condiția reabilitării nu va fi îndeplinită nici în cazul în care se reține existența unei cauze care înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită, deoarece fapta comisă este, în continuare, infracțiune[4], iar ceea ce interesează în soluționarea cererii este comportamentul și conduita celui care a cerut reabilitarea[5].

Dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare, față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a acelei cauze, conform art. 533 Cod procedură penală[6].

În cazul infracțiunilor continue și continuate, întreruperea cursului termenului de reabilitare se produce din momentul în care elementele constitutive ale infracțiunii sunt întrunite, când, potrivit legii, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală.

Îndeplinirea condițiilor enumerate mai sus dă dreptul persoanei condamnate la obținerea reabilitării judecătorești, instanța de judecată neputând aprecia că, deși sunt îndeplinite condițiile reabilitării, aceasta nu este oportună, ca în cazul liberării condiționate, deci instanța trebuie doar să constate îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de lege și apoi să dispună reabilitarea.

Bibliografie

[1] Theodor MREJERU, Bogdan MREJERU, Reabilitarea – Procedură specială în procesul penal. Aspecte teoretice și jurisprudență, Ed. Nomina Lex, București, 2010, p. 28

[2] Ibidem, p. 31

[3] Mihail UDROIU, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală. ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, București, 2015, p. 548

[4] Ibidem, p. 549

[5] Tribunalul Suprem, Secția Penală, Decizia nr. 535/1973

[6] Ibidem

MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat

Prin avocat Nicola David-Alexandru

« Mergi înapoi la toate articolele.