Aria de acoperire a serviciilor juridice prestate de Moţec Ştefan – Cabinet de avocat pentru clienţii săi, respectiv a consultaţiilor juridice şi a reprezentării în faţa instanţelor de judecată, a executorilor judecătoreşti, a altor instituţii publice locale sau centrale, precum şi a partenerilor comerciali, este una naţională. În acest sens, puteţi vedea o hartă interactivă a României unde sunt evidenţiate localităţile în care am prestat în mod efectiv şi direct servicii juridice pentru clienţii noştri.

+40 356 179 038

Nume și prenume: *

Adresa de e-mail: *

Adresa (localitate și țară): *

Mesajul dumneavoastră: *

* Informații obligatorii

ARHIVA ELECTRONICĂ → www.aegrm-timis.ro

Mergi la prima pagină.

MOȚEC ȘTEFAN

CABINET DE AVOCAT

societate profesională de avocatură

"Ca semn al aprecierii serviciilor, cu acordul d-voastră, vă informăm că vom recomanda şi în viitor serviciile juridice prestate de către cabinetul d-voastră de avocatură partenerilor noştri din Slovacia care vor decide să desfăşoare activităţi comerciale în România."

Traduceri autorizate și profesionale (cehă/română)

Copyright © 2007 - Moțec Ștefan - Cabinet de avocat. Toate drepturile rezervate. Termeni şi condiţii.

ACASĂ PREZENTAREA CABINETULUI SERVICII OFERITE REFERINȚE CLIENȚI CONTACT

“Abrogarea implicită” a dreptului inculpatului și părții responsabile civilmente de a ataca latura civilă în cazul accidentelor auto

Timișoara, 24.11.2017


Odată cu Decizia nr. 1/15 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 6 aprilie 2016, în vigoare din 6 aprilie 2016, s-a stabilit în mod obligatoriu că, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Practica neunitară a instanțelor a justificat formularea recursului în interesul legii, vis-a-vis de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 86 din Codul de procedură penală cu privire la calitatea procesuală a societății de asigurare în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și limitele răspunderii acesteia. În analiza sa, instanța supremă a avut în vedere cadrul legal în vigoare la data pronunțării, respectiv Legea nr. 136/1995, Norma A.S.F. nr. 23/2014 (modificată prin Norma A.S.F. nr. 2/2015 și prin Norma A.S.F. nr. 21/2015), Codul civil, Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 și prevederile Codului de procedură penală.

În motivare, instanța supremă reține că, de principiu, părțile dintr-un contract de asigurare pot stabili întinderea despăgubirii și astfel, se poate conchide că limitele în care asigurătorul de răspundere civilă obligatorie este ținut să răspundă în procesul penal ca parte responsabilă civilmente sunt cele din contractul de asigurare, cu precizarea că în contract părțile nu pot stipula limite inferioare celor stabilite de autoritatea de supraveghere în materie. În ceea ce privește răspunderea solidară sau exclusivă, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că dispozițiile art. 49 și ale art. 55 din Legea nr. 136/1995 instituie răspunderea exclusivă a asigurătorului pentru prejudiciile cauzate de asigurat.

Important în economia deciziei reprezintă motivația instanței supreme, potrivit căreia, răspunderea de care este ținut asigurătorul R.C.A. este una limitată de contractul de asigurare și de lege, dar nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.

Așadar, pentru prejudiciile cauzate de asigurat, ca urmare a unui accident de vehicule/circulație și care îndeplinește condițiile legii penale pentru ca fapta asiguratului implicat în accident să constituie o infracțiune, asiguratorul are obligația legală de a repara singur prejudiciul cauzat prin infracțiune, cu nuanța că numai în limitele contractului de asigurare, iar pentru diferență poate fi solicitată antrenarea răspunderii civile a asiguratului și/sau (credem noi) a persoanei responsabile civilmente, alta decât asiguratorul.

În această ordine de idei, se cunoaște că persoanele care au suferit un prejudiciu ca urmare a unei infracțiuni în cazul accidentelor auto, au dreptul să se constituie părți civile în cauzele penale privind pe asigurații trimiși în judecată, de pildă, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă ori ucidere din culpă. În primul caz, trebuie să avem în vedere Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 4 iulie 2016, conform căreia, dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Dispozițiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.

De aici, să ne imaginăm situația standard când asiguratorul, într-o cauză penală privind o infracțiune de ucidere din culpă este obligat de instanță, singur, să repare prejudiciile materiale și morale cauzate urmașilor victimei infracțiunii (rude directe, concubin, etc). Mai exact, discutăm de situația în care instanța, cu respectarea legii și efectuând o analiză judicioasă a stării de fapt și a probelor, admite acțiunea civilă alăturată celei penale și obligă asiguratorul la plata prejudiciului recunoscut de instanță, care se încadrează în limitele contractului de asigurare de răspundere civilă pentru accidente de vehicule. Până aici e simplu.

Într-o altă variantă, putem lua în calcul situația în care avem în proces o parte responsabilă civilmente (în afară de asigurator), de exemplu, angajatorul asiguratului. Discutăm evident că acesta din urmă a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, iar în procesul penal, rudele victimei se constituie părți civile. Și în acest caz, instanța admite acțiunea și obligă doar asiguratorul la plata prejudiciului, care la fel se încadrează în limitele contractului de asigurare. Cu toate acestea, instanța de fond, cel puțin teoretic, dar și practic nu putem exclude, pronunță o sentință netemeinică și nelegală în legătură cu latura civilă a cauzei. Pot fi imaginate o serie de motive de nelegalitate sau netemeinicie, însă primul care ne vine în minte, ar putea fi când instanța acordă daune în mod disproporționat părților civile.

Potrivit Codului de procedură penală, în acest ultim caz, inculpatul și/sau partea responsabilă civilmente au dreptul să declare apel împotriva sentinței primei instanțe și să solicite diminuarea daunelor, în așa fel încât daunele acordate de prima instanță să reprezinte o justă compensație financiară și nu o îmbogățire fără just temei. În acest sens face trimitere textul art. 409 alin. 1 lit. b) și c) din Codul de procedură penală, persoanele care pot face apel (1) Pot face apel: b) inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă; c) partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă. Acest drept este recunoscut și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Prin urmare, conform dispozițiile conținute de Codul de procedură penală, nu există de lege lata, o limitare a accesului la dublul grad de jurisdicție pentru inculpat și partea responsabilă civilmente, prin apelarea laturii civile a cauzei penale privind o infracțiune comisă în legătură cu accidentele de vehicule. Dacă ar fi apreciat diferit, ar fi încălcată Convenția și jurisprudența CEDO.

Cu toate acestea, din păcate spunem, există totuși o problemă în actuala legislație, raportându-ne și la Decizia nr. 1/2016. Concret, există riscul ca instanța de control judiciar, să respingă ca lipsită de interes calea de atac formulată de inculpat și/sau partea responsabilă civilmente, întrucât în baza Deciziei nr. 1/2016 doar asiguratorul a fost obligat, singur, să repare prejudiciul material și moral cauzat părții civile (chiar dacă instanța de fond a acordat daune civile exagerate sau a interpretat greșit prevederile legii civile, și anume, a îngăduit unui terț daune, deși nu avea dreptul să solicite, ș.a.m.d.) și prin urmare, nu au interesul să critice sentința primei instanțe, motivat de faptul că, nici inculpatul și nici partea responsabilă civilmente, nu au fost obligați la plata de daune, ci numai asiguratorul.

O astfel de situație a fost analizată de Curtea de Apel Craiova, într-o speță, ce viza o infracțiune de ucidere din culpă, iar prin decizia penală pronunțată în cauză1, instanța a respins apelul formulat de inculpat și partea responsabilă civilmente, apreciind că, în ceea ce privește criticile formulate de inculpat sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că sunt lipsite de interes, deoarece la plata despăgubirilor a fost obligat doar asigurătorul de răspundere civilă delictuală, respectiv Curtea a reținut că, referitor la apelul declarat de partea responsabilă civilmente, în același sens Curtea constată că această parte responsabilă civilmente nu a fost obligată la plata unor sume de bani, prin sentința apelată, criticile formulate sub aspectul laturii civile fiind lipsite de interes.

Decizia Curții de Apel Craiova, fiind definitivă, nu avem decât obligația legală să respectăm autoritatea hotărârii judecătorești, inclusiv considerentele instanței.

Dar nu putem să nu ne întrebăm cât se poate de legitim, oare potrivit actualului cadru legal, inculpatul și partea responsabilă civilmente nu mai pot ataca o sentință, cu riscul să le fie respinsă calea de atac ca lipsită de interes, adică nu mai au acces la dublu grad de jurisdicție în cazul infracțiunilor ce implică accidente auto/de vehicule ?! Credem cu tărie că nu putem accepta o astfel de concluzie, întrucât contravine flagrant Constituției și Convenției CEDO și jurisprudenței Curții de la Strasbourg.

Pentru că dacă ne raportăm la motivarea Curții de Apel Craiova, rezultă că inculpatul și partea responsabilă civilmente nu au interesul (practic, dreptul de a ataca rămâne fără conținut sau altfel spus, nu mai este un drept), deoarece asiguratorul are singur obligația legală de a repara prejudiciul și deci, implicit, de a ataca hotărârea instanței de fond. Vorbim, prin urmare, de dispariția interesului inculpatului și a părții responsabile civilmente (alta decât asiguratorul) de a ataca/critica latura civilă a unei cauze penale ce implică o infracțiune de vătămare corporală din culpă sau de ucidere din culpă în cazul accidentelor rutiere.

Dacă asiguratorul, din varii motive, omite să atace hotărârea primei instanțe sau pierde termenul de atac, etc., inculpatul și/sau partea responsabilă civilmente sunt expuse situației în care, le vor fi respinse apelurile ca lipsite de interes și, astfel, va dobândi autoritate de lucru judecat sentința instanței de fond, chiar dacă aceasta este netemeinică și nelegală. Credem că o astfel de abordare este gravă pentru sistemul legal și pune în pericol drepturile subiecților procesuali.

Considerăm că este nevoie de o intervenție legislativă sau de un reviriment jurisprudențial, poate chiar din partea instanței supreme, pentru reglementarea situației descrisă mai sus, care ne duce la concluzia că în situația, cel puțin a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă ca urmare a unor accidente de circulație, inculpatul și partea responsabilă civilmente nu mai pot ataca o soluție netemeinică și nelegală, la instanța de control judiciar.


Avocat Lăcătuș Igor

MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat

1 Anexăm decizia Curții de Apel Craiova – Secția Penală.


« Mergi înapoi la toate articolele.


Română

English

Čeština